INGRASAMANT GRATUIT PENTRU PLANTE

Ingrasaminte gratuite pentru toti
Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook

In orice gospodărie există deşeuri alimentare. De cele mai multe ori le aruncam la coşul de gunoi. Nu-i bine sa facem asta cu toate, chiar daca nu avem o grădină ca să le aruncam la compost! Dar, cu siguranta că avem cu totii plante de apartament.
Cojile de fructe sau legume le punem la uscat, apoi să le adăpostim în pungi de hârtie până la prima folosinţă. La fel se poate proceda cu plicurile de ceai si cu zatul de cafea. Sa nu uitam ca in perioada rece crestem substantial consumul de ceai si cafea.
Bun, le-am uscat. Acum ce facem cu ele?


Ceaiul

Ceaiul, mai ales cel negru, dar la fel şi cel verde (ceaiurile de fructe la pliculeţe au ca bază ceaiul negru) sunt depozite de nutrienţi, mai ales de azot. Astfel, la momentul repicatului răsadurilor vom adăuga în lăcaşurile de plantare câte o linguriţă din pungile cu resturile uscate. Foarte eficient la rosii si castraveti, dar si la fasole sau mazare.
Ca să ne hrănim răsadurile vom face astfel: luam un borcan de 3 litri, punem în el un pahar de resturi („zaţ”) de ceai, acoperim cu apă fierbinte; lăsăm sa stea 4-5 zile amestecând din timp în timp, după care strecurăm şi-l folosim cu încredere.
Este foarte bine să folosim resturile de la ceai atunci când plantăm sau transplantăm florile de apartament. Folosind „zaţul” de ceai drept strat drenant nu facem decât să asigurăm rădăcinilor, care la un moment dat vor ajunge la acest strat, hrană numai bună de asimilat, deoarece în acest timp ele au reuşit să se descompună suficient .
Nu vă speriaţi! Nu este un compost acid!

Zaţul de cafea

Zaţul de cafea este foarte potrivit ca „mulcitor”, un excelent îngrăşământ natural şi ecologic, un excelent afânător şi hrană pentru plantele şi culturile care se simt bine într-un sol acid .
Asa ca este un excelent aliat pentru plantele care iubesc un pamant cu pH ridicat: hortensiile, ferigile, afinul, merişorul, rhododendronul, camelia, etc., toate acestea se vor simti foarte bine dupa ce vor bea o cafea, chiar daca e facuta „second-hand”. Cu toate acestea, s-a demonstrat că zaţul este practic neutru. Asta pentru că cea mai mare parte a acidităţii cafelei este eliminată prin fierbere. Cafeaua prăjită are un nivel mediu de aciditate, dar, totodată, s-a constatat că acest acid este solubil în apă şi, practic, este eliminat în procesul de fierbere. Astfel, zaţul devine din punct de vedere al acidităţii – neutru, din calculul efectuat, rezultând o valoare a pH-ului de 6,9, deşi cafeaua are o aciditate notabilă.
Cum îl folosim? În mai multe feluri.
Zaţul îl putem împrăştia de jur-împrejurul plantelor avute în vedere. Pur şi simplu presăraţi şi apoi udaţi. Astfel, azotul va fi eliberat, lent,catre rădăcini. De presărat trebuie presărat mai rar, cum s-ar zice, nu e necesar să punem zaţ „la greu” în jurul plantelor, deoarece riscăm ca în loc să le facem un bine, să le opărim, sau şi mai rău, să permitem formarea crustei, care le va sufoca, nepermiţând apei şi aerului să treacă spre rădăcinile lor. Mai mult chiar. Dacă nu suntem atenţi ne putem trezi şi cu mucegaiuri pentru că zaţul în cantitate mare şi neaerisit duce la formarea lor. Asa ca eu recomand incorporarea zatului in pamant in jurul plantelor, la o adancime de cca 3 cm.
Trandafirii se vor număra printre plantele care vă vor mulţumi în stilul lor caracteristic. Flori mari, înflorire abundentă, frunziş lucios, gras şi mulţumit. Vreţi să aveţi nişte camelii fericite? Oferiţi-le zaţ. Invitaţi la o porţie de zaţ rododendronii, hortensiile, ferigile, coniferele, afinii, merişorii, răchiţelele, coacăzii, agrişii ; toate vor creste mai viguroase si vor rodi mai bine.
De ce este zatul de cafea atât de apreciat? Contine cam 2%azot(la fel ca si iarba cosită), magneziu şi potasiu, fosfor ( răspunzător pentru înflorire şi rodire), calciu şi fier.
Mai mult, veti constat ca daunatorilor nu le place cafeaua, nici furnicilor sau melcilor.

Oul.
Cojile sunt la fel de importante. Procedam la fel: le uscăm, le mărunţim şi le păstrăm în pungi de hârtie până când nevoia o va cere. Stiti cate coji de ou raman in urma unei familii intr-un an de zile? Cam 5-6 kg . Suficient, pentru ce vom face cu ele.
Se pregateste o infuzie cu care se vor uda plantele (adica turnăm apă peste cojile mărunţite şi să lăsăm câteva ore, sau câteva zile, ca apoi să folosim infuzia); în acelaşi scop le putem utiliza mărunţite şi încorporate cu grijă în substrat.
Vom avea in vedere insa ca unele plante de apartament nu suporta aproape deloc calciul. Aici am în vedere azaleele, gloxiniile, saintpaulia, streptocarpusii etc. Excesul de calciu poate duce la îmbolnăvirea (cloroza) lor. De aceea se recomanda udarea acestora, şi în general a tuturor plantelor de apartament, cu apă fiartă şi răcită sau cu apă stătută, în nici un caz cu apă de la robinet.
Coaja de ou are prin cămările sale o multitudine de calitati. Una dintre ele – carbonatul de calciu, ţine loc de îngrăşământ cu conţinut de calciu. Deoarece structura aparte a cristalelor din coaja de ou este diferită faţă de cea a varului sau a cretei, şi sunt bine asimilate de către sol, plantele apreciază mai mult aceasta hrană, fiind mult mai „digerabilă” decât suratele ei „calcaroase”. Astfel, coaja de ou îşi câştigă locul de seamă în bucătăria grădinilor, fie ele de legume, de flori sau livezi.
Pentru a grăbi acţiunea benefică a cojii de ou, mai întâi de toate trebuie s-o pisăm. Este bine de ştiut, totuşi, că in sol coaja de ou se descompune destul de lent, aşa că, vom avea grijă să o înglobăm cu măsură. Dacă nu vom avea cumpătare în utilizarea ei, acest lucru va influenţa negativ creşterea şi dezvoltarea răsadurilor de tomate, vinete, ardei, de altfel, a oricăror răsaduri, din simplul motiv că acest „ingredient” se aplică plantelor mature. Cu alte cuvinte, este un meniu pentru adulţi şi nu pentru copii.
Cu toate acestea, pentru că în coaja de ou se îngrămădesc nu numai calciul ci şi o seamă de alte microelemente, foarte necesare plantelor, ne vom îngriji să administrăm acelor culturi care au mare nevoie de ele. Şi aici avem în vedere conopida, care va aprecia nespus de mult acest regim preferenţial. Aşa că, la plantarea ei vom pune în brazdă, sau lăcaş, (amestecând-o cu ceva cenuşă şi foi de ceapă) şi o lingură-doua de coji de ou bine pisate. Dacă le mai şi opărim treaba este perfectă. Coaja de ou face o treabă bună şi în calitate de strat de drenaj pe fundul recipientului folosit pentru răsaduri.
Dacă presărăm coji de ou pisate de jur-împrejurul răsadurilor de callistephus (ochiul boului) ele vor fi protejate împotriva căderii plăntuţelor.
Ca să alungăm daunatorii, tot de coaja de ou mărunţită ne folosim. Coaja de ou încorporată în brazde va ţine la distanta coropişniţa. Dacă presărăm o mână de coajă de ou pe lângă varză, melcii şi limacşii o vor ocoli.
O metodă de a păcăli fluturele alb al verzei, dar şi de a decora grădina este următoarea: din loc în loc înfigem crenguţe mlădioase cu câte o pălărie din jumătate de coajă de ou. Vor fi aievea unor fluturi jucăuşi, iar lepidopterele vărzoase vor considera că locul este deja ocupat şi-l vor ocoli.

Ei, ce ziceti? Cand te gandesti ca astea-s gratis…

Dupa hobbygradina.ro