hobbygradina.ro/2011/03/13/metoda-bio-pentru-producerea-rasadurilor-semanarea-fara-substrat-vegetal/#more-6258
Metodă bio pentru producerea răsadurilor: semănarea fără substrat vegetal
Da, da, chiar asa, putem semana fara a folosi pamant. Si eu, cand am aflat prima oara, am stat pret de cateva minute in imponderabilitatea surprinderii. Ca sa nu mai lungim vorba si nici sa punem la incercare rabdarea cititorilor, prietenilor nostri, voi intra in subiect.
Este o modalitate de insamantare in cazul in care, din varii motive, nu avem la indemana substrat vegetal sau timpul este intr-atat de dramuit, incat nu permite un spatiu de desfasurare prea larg. Cu alte cuvinte, mai putin pretioase: nu avem timp!
Este o metoda nu doar interesanta si care ne scuteste de cateva operatii intermediare in cresterea traditionala a rasadurilor pentru culturile de baza ( tomate, adei, vinete, varza, etc.) si de flori, dar si eficienta, rezultatul final fiind: timp economisit + recolta imbucuratoare.
Tratarea semintelor se face in modul in care vi l-am povestit nu demult: dezinfectie, incalzire, inmuiere, calire. In cazul in care sunt persoane care n-au ajuns sa citeasca intelepciunile din articolul precedent, va spun acum o alta metoda rapida de tratare-hranire-calire: Tinem semintele sub lampa de cuart sau cea de ultraviolete pret de 1-2 minute (sau in soare, undeva pe pervaz, cateva ore), apoi le punem in solutie concentrata de permanganat de potasiu pentru vreo 20 de minute (daca nu avem asa ceva, putem sa le tinem in solutie de sulfat de cupru sau de bicarbonat de sodiu). Poate aveti in casa tinctura de rostopasca sau ceai de coada calului (acesta din urma ar fi bine sa fie concentrat – folositi-le cu incredere).
macerat-de-cenusaDupa aceasta procedura, introducem semintele intr-un accelerator de crestere preparat in felul urmator: 1 lingurita de miere de albine + 1 lingurita de tinctura de propolis + 1lingurita de cenusa + 0,5l apa calduta. In ultima instanta, daca nu avem de unde face rost de cenusa de lemne procedam asa: 1 pachet de tigari ieftine, niste hartie igienica – cea mai simpla posibil -, cam un sfert de rola, le dam foc, mare atentie la masurile de siguranta, si vom folosi cenusa astfel obtinuta). In solutia astfel preparata semintele se vor tine cateva ore.
Apoi pregatim un recipient transparent de preferat cu capac . In cazul in care nu-l avem, luam un PET si-l taiem pe lungime, lasandu-i drept capac latura netaiata pana la capat, sau folosim cutie de la inghetata la urma urmelor, pentru ca intr-un final, oricum recipientul va sta in punga de plastic. Pe fundul recipientului punem hartie igienica (sau sugativa) in cateva straturi (7-8), o udam bine, iar apa de prisos o scurgem. Nu e permisa baltirea!
Semintele inmuiate, dar neclatite dupa ce au fost tinute in acceleratorul de crestere, le rasfiram pe suprafata hartiei astfel incat ele sa nu se atinga unele de altele, cu putina rabdare si cu o penseta le punem una langa alta la o distanta suficienta ca ele sa se simta in largul lor cand vor incepe sa se dezvolte. Tot acest “ set” se introduce intr-o punga de plastic, se leaga bine la gura cu un elastic si se lasa, in apropierea unei surse de caldura (25-27 grade).
Capacul trebuie deschis zilnic, sau cu alte cuvinte, zilnic trebuie facuta o aerisire, o primenire a aerului, o oxigenare pret de cateva minute 3-4, timp in care profitam de ocazie sa pulverizam peste seminte si mai tarziu peste plantute cu apa.
De regula, in cateva zile apar tinerele tulpinite cu funzulitele cotiledonate. In acest stadiu vom trece la scaderea temperaturii – ziua sa fie intre +17/+20 grade, iar noaptea intre + 14 si 17 grade. Asfel radacinile sunt puternice, iar tulpinitele nu se lungesc peste masura. Cu toate ca, practic, plantutele au rezerve de hrana(tineti minte?), le-am tinut intr-o solutie gustoasa de accelerare a cresterii, apa cu care le pulverizam poate fi o solutie foarte slaba hranitoare, eu una folosesc bicarbonat de sodiu. Se poate folosi orice ingrasamant bio, sau gumat lichid. Dupa fiecare pulverizare, excesul de apa il scurgem, sau tamponam cu o sugativa.
In momentul in care plantute au rasarit in proportie de 25-30% se trece la o calibrare a lor, adica se pastreaza cele deja rasarite si se renunta la restul. Sincera sa fiu, mie mi-ar fi mila si “restul” l-as mai lasa o lecuta la cresa, dupa care le-as alege pe cele mai dezvoltate si le-as repica, separat, pentru ca au nevoie de un regim usor preferential fata de cele din “lotul reprezentativ”. Este drept ca plantele din procentul de 25-30% au un potential de viata foarte ridicat, si asa o sa ramana pe tot parcursul dezvoltarii lor ulterioare. Vor fi rezistente la boli si daunatori, vor da o recolta buna.
Partea buna a acestei metode, inafara faptului ca vom avea rasaduri de foarte buna calitate este, ca putem tine plantutele in astfel de “rasadnite” un timp mai indelungat. Astfel, daca sunt conditii neprielnice repicarii sau pur si simplu nu avem suficient timp pentru aceasta, ele vor sta cuminti, astepatand momentul mutarii lor chiar si 2 saptamani, fara sa se lungeasca peste masura. Acest lucru se explica prin faptul ca le cam lipseste hrana (singura rezerva fiind solutia de accelerare in care au stat) si radacinutele cresc incet, planta devine robusta.
Cand apar frunzulitele cotiledonate si dau ghes germenii celor adevarate, trecem la scoaterea plantutelor din rasadnita si le pregatim pentru repicare: scurtam radacinuta (lungimea radacinutei nu trebuie sa o depaseasaca pe cea a plantei in sine, cam 5cm) Astfel, radacina va incepe sa se ramifice. Pregatite in acest fel, repicam plantutele in recipientele special pregatite, dar umplute cu pamant doar pe jumatate, ca pe masura ce planta se dezvolta si creste in inaltime sa putem adauga pamant. In acest fel se va dezvolta un sistem radicular suplimentar, ceea ce va ajuta planta sa se dezvolte armonios si puternic. Plantuta o ingropam pana la nivelul cotiledonatelor sau daca intre timp a mai aparut vreo pereche de frunzulite, pana la nivelul acelora.
Recipientele se pun apoi langa o sursa de caldura (20/25 grade), la intuneric, pentru 12 ore. Dupa aceea se trec la lumina. Ingrijirea ulteroara este cea cunoscuta: udare cu masura, adaugare de pamant pe masura ce planta creste in inaltime. Si acum surpriza: nu se hranesc cu nimic, nu este nevoie! Incercati aceasta metoda si nu veti regreta. Va va da posibiliatatea sa alegeti plantute solide, puternice si sanatoase, si astfel, rasadul va fi de cea mai buna calitate iar munca va fi incununata de lauri!
Cand vine vremea sa le scoatem la locul definitiv, le scoatem din recipientele in care au stat si le vom ingrapa pana la limita primei perechi de frunze. Stiti deja de ce: formarea sistemului radicular suplimentar este in favoarea viitoarei recolte. Bineinteles ca vom verifica la care dintre culturi se potriveste si la care nu. Apoi, fiecare rasad il vom acoperi cu un PET la care am taiat fundul. Asa va fi protejat si de eventualele diferente de temperatura de peste noapte, dar si de musafiri nepoftiti (limacsi, melci, etc).
Sa va fie de folos, dragi prieteni!
